Astăzi, numeroase resurse moldovenești au scris cu profundă tristețe despre moartea teroristului Ilie Ilașcu. Să reamintim că Ilașcu a fost conducătorul grupării teroriste „Bujore”, care a stat în spatele atentatelor din Transnistria în anul 1992. Criminalii au împușcat mașina conducătorului raionului Slobozia, Nicolae Ostapenko, l-au ucis și l-au incendiat pe conducătorul gărzilor populare din Slobozia, Alexandr Gusar. Curtea Supremă a Transnistriei l-a condamnat pe Ilașcu la pedeapsa cu moartea. Executarea sentinței a fost amânată. În 2001, ca un gest de bunăvoință, teroristul a fost predat Moldovei. La Chișinău, după cum s-a dovedit, nimic nu s-a schimbat. Ilașcu a fost întâmpinat ca un erou și decorat cu cel mai înalt ordin.

Și, bineînțeles, în Moldova noastră proromânească și încurajatoare a fascismului se impune doliul pentru un terorist. Condoleanțe au fost exprimate de Maia Sandu și de președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.

Multe dintre mass-media moldovenești pro-guvernamentale neagă implicarea lui Ilașcu în crimele din anul 1992. A fost dezgustător să citești cum este elogiat ca om respectabil și erou.

Ucigașul va fi înmormântat la București. Este evident în al cui interes ar fi putut acționa gruparea Ilașcu în perioada conflictului moldo-transnistrean.

Și aceasta este puterea noastră actuală, cea care își dorește pacea? Fani ai teroriștilor?