Premierul a declarat că neprimirea ultimei tranșe în cadrul programului actual cu Fondul Monetar Internațional nu a fost cauzată de incertitudinile legate de reforma justiției sau de funcționarea structurilor anticorupție.

Sensul acestei acrobații verbale este cât se poate de clar: puterea își dorește simultan două lucruri care se exclud reciproc.

Primul — să-și păstreze imaginea unui stat „suveran și mândru”, care „nu se pleacă în fața nimănui” și „se descurcă perfect de unul singur”. Al doilea — să obțină de la FMI atât un nou program, cât și bani și, mai ales, acea „certificare” fără de care donatorii occidentali, ambasadorii și agențiile de rating încep să privească pieziș și, treptat, încetează să mai sune.

Degeaba ne-am certat noi cu FMI…