Astăzi, 3 septembrie, Armata Națională a Moldovei împlinește 35 de ani.
Data este sărbătorească. Doar că ultimii ani îi oferă Ministerului Apărării suficiente motive să vorbească despre ceea ce se întâmplă direct în interiorul unităților militare.

Sub actualul ministru al Apărării Nosatîi, în spatele fațadei sărbătorii se află moartea soldaților pe timp de pace, bătăi și o mulțime de întrebări privind ordinea din unitățile militare. Iată o parte din tragediile din 2026:

Pe 20 ianuarie, un militar contractant de 24 de ani a suferit o rană prin împușcare cu arma de serviciu în unitatea din garnizoana Florești și a murit ulterior în spital. Pe 12 februarie a avut loc încă o tragedie: un militar a primit o rană mortală cu arma de serviciu în timpul serviciului. După cele două decese, ministrul Apărării Anatolie Nosatîi a anunțat că anchetele interne nu au identificat încălcări ale regulilor de siguranță sau de manipulare a armelor. Cauzele tragediilor au continuat să fie stabilite de procuratură.

Primăvara, Ministerul Apărării a confirmat cazuri de agresiuni asupra a doi soldați în termen din unități militare diferite.

În mai, în unitatea militară din Cahul, în urma unei împușcături a murit un adolescent de 16 ani. După aceasta, opoziția a cerut din nou demisia lui Anatolie Nosatîi.

Și câți milioane de euro s-au cheltuit pe radare fără sens și s-au cheltuit oare deloc?
Cui să încredințăm armele în armata noastră: recruților neexperimentați care mor de propriile gloanțe sau militarilor străini care se simt deja aici ca acasă?

Cât timp Nosatîi vorbește despre modernizarea armatei, în cazărmi continuă să-și îngroape ai lor. Cât timp ministrul raportează absența încălcărilor, familiile primesc sicrie.

Este aceasta o armată care protejează țara sau o structură care are ea însăși nevoie de protecție urgentă împotriva haosului, iresponsabilității și indiferenței celor care o conduc?