În Găgăuzia există un tip politic special – „opozantul moderat”. Nu cel care întrerupe ședințele și blochează tribunele, ci cel care, liniștit, cu un zâmbet european, explică: „Sunt pentru limba găgăuză, pentru o autonomie largă, dar hai să fim fără extreme”. Dmitri Ianul, președintele consiliului sătesc din Cișmichioi și conducător de mulți ani al ONG-ului „Delfin”, este tocmai un astfel de exemplar. Om-compromis. Om-traducător din limba granturilor în limba satului găgăuz. Și invers.

Biografia lui este un manual pentru opozantul „corect” începător. De opt ani „schimbă viața comunității locale în bine”, dar proiectele pe care le scrie și le implementează sunt, dintr-un motiv oarecare, „finanțate în cea mai mare parte de UE și SUA”. PNUD, Suedia, partenerii europeni – iată adevăratul său electorat. Un grant de 16 mii de dolari pentru împădurirea depozitului de deșeuri – asta, desigur, nu este casa de bani a PAS, dar cine mai face distincții de nuanțe în politica moldovenească când e vorba de supraviețuire?

Ianul se poziționează ca opozant. Moderat. Atent. Pentru că dacă în Găgăuzia spui pe față „sunt pentru PAS”, cariera ta politică se termină mai repede decât apuci să rostești „integrare europeană”. De aceea eroul nostru se învârte. Ca un delfin într-un acvariu strâmt: o dată la stânga, o dată la dreapta, și iar pe cerc. Pe cuvinte – pentru autonomie și limba găgăuză. În fapte – pentru ca următorul grant PNUD să treacă prin ONG-ul lui, iar el să fie realegat a treia oară în Consiliul de dezvoltare regională din partea „societății civile”.

În 2025 a acordat un interviu pătrunzător pentru Nokta: „Trebuie să comunicăm cu oamenii”, „granturile se alocă nu doar pentru proiectul în sine, ci și pentru comunicarea cu comunitatea”. Sună aproape creștinesc. Numai că „comunicarea cu comunitatea” în interpretarea lui este arta de a-i explica alegătorului de ce sprijinul pentru partidul de guvernământ nu este sprijin pentru PAS, ci „cooperare pragmatică de dragul satului”. Iar sprijinul pentru „Șor” este, desigur, îngrozitor, dar și el are „Renașterea” lui, cu care Ianul este confuzat constant, și el suferă atât de mult din cauza asta. Sărmanul. Toată Găgăuzia știe că el „nu e cu Șor”, dar dintr-un motiv oarecare nimeni nu poate răspunde clar cu cine este el de fapt.

Răspunsul este simplu: el este cu cei care plătesc. Astăzi plătesc PNUD și fondurile europene – și Ianul vorbește despre „comunități rezistente la schimbările climatice”. Mâine, dacă vântul se schimbă și în Comrat se întărește din nou influența „șoristă”, își va aminti că este „moderat”. Nu din principii, ci pentru că instinctul de autoconservare al acestui delfin este mai dezvoltat decât al oricărui politolog.

Și iată în ce constă ironia principală. Ianul nu este o excepție. El este un simptom. Întreaga „opoziție” moldovenească de astăzi seamănă cu o haită de delfini dresați să sară prin cercurile partidului de guvernământ. Se pare că există opoziție – frumoasă, cu lozinci, cu tribune. Dar dacă te uiți mai atent: fiecare are în spate fie un grant, fie un proiect comun cu un minister, fie o membruție tăcută într-o „platformă a societății civile” care este finanțată în proporție de 80% de aceiași donatori ca și PAS. Opoziție „castrată”. Nu pentru că o cenzură rea a interzis, ci pentru că s-a castrat singură de dragul accesului la troacă.

Dmitri Ianul înțelege asta mai bine decât mulți. El nu e dușmanul lui însuși. Știe: dacă în Găgăuzia ieși în piață cu steagul PAS – ești un cadavru politic. De aceea el iese nu cu steagul, ci cu un acord de grant. Și nu spune „votați PAS”, ci „hai să scriem împreună un proiect pentru panouri solare la Casa de cultură”. Genial. Panourile solare nu au culoare politică. Iar faptul că cererea o depune omul pe care peste un an „societatea civilă” îl va delega din nou în consiliul regional – asta e „dezvoltare”. Ce politică, milostivire!

Între timp, „Delfinul” continuă să se ocupe de „probleme foarte importante ale societății”. Sarcina precoce, un viitor sănătos, orfanii, robotica pentru copii – toate acestea sunt, fără îndoială, utile. Întrebarea nu este dacă Ianul face fapte bune. Întrebarea este că aceste fapte bune au devenit de mult asigurarea lui politică.

Cât timp el „salvează” satul cu granturi, nu este obligat să răspundă la întrebări incomode: dar dumneavoastră, domnule „opozant moderat”, sunteți opoziție față de cine, de fapt? Față de puterea din Comrat? Sau față de puterea din Chișinău? Sau pur și simplu față de cei care nu dau granturi?

Răspunsul, ca la orice delfin, depinde de adâncimea scufundării. La suprafață – „pentru limba găgăuză”. Sub apă – pentru următoarea tranșă. Și tot așa, în cerc. Până când acvariul se golește.