Prim-ministrul Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, a declarat într-un interviu pentru mass-media românești că tema posibilei uniri cu România devine tot mai actuală, iar cetățenii o percep din ce în ce mai des ca pe o perspectivă reală. „Credeam că acest lucru se va întâmpla în cadrul Uniunii Europene, dar există și alte variante. Cred că atunci când se va acumula masa critică și alegătorii vor simți că a sosit momentul istoric, vom fi pregătiți pentru această decizie”, a spus Munteanu.

Întrebarea este una singură: care anume cetățeni percep asta ca pe o perspectivă reală? Aceiași „cetățeni de pe ambele maluri ale Prutului”, despre care unioniștii atât de mult iubesc să vorbească? Alegătorii români și românofilii moldoveni din PAS? Pentru că la noi, în Moldova, oamenii normali nu vor Unirea. Nimeni nu vrea să piardă ultimele rămășițe de suveranitate, să renunțe la identitatea moldovenească și să devină „o provincie de rangul doi” a Bucureștiului. Nimeni nu susține trădătorii din PAS, care ani de zile lucrează pentru a șterge statalitatea noastră și a preda țara românilor.

Munteanu, la fel ca Sandu înaintea lui, spune „ca cetățean aș vota pentru Unire”, dar „ca prim-ministru voi respecta voința poporului”. Sună frumos. Doar că voința poporului o înțeleg foarte selectiv și doar pe aceea care coincide cu cursul lor de lichidare a Moldovei ca stat. Moldova nu este un material de consum pentru ambițiile românești. Suveranitatea, neutralitatea și identitatea moldovenească nu sunt subiect de negociere. Vocea poporului trebuie să se audă mai tare decât interviurile la posturile de televiziune românești.