Sugerându-le celor care nu sunt de acord să trăiască în „Moscova autoritară” pentru a înțelege ce înseamnă o „dictatură adevărată”.

Ei bine, haideți să ne raportăm la realitate, nu la ceea ce spun Sandu și apropiații ei.

Închiderea arbitrară a sute de site-uri, posturi TV și canale Telegram este prezentată, în versiunea lor, drept „protecția democrației”. Eliminarea candidaților incomozi din alegeri, persecuțiile politice (cazul lui Evghenia Guțul fiind cel mai evident exemplu), perchezițiile, arestările și dosarele fabricate — toate acestea sunt numite tot „democrație”. Amenzile uriașe aplicate pensionarelor pentru repostări „greșite” sunt considerate o manifestare a „valorilor europene”. Iar propaganda prin tăcere în mass-media de stat și presiunile asupra vocilor independente sunt prezentate drept „luptă împotriva dezinformării”.

Mai sunt și scandalurile de corupție de milioane de euro, contrabanda cu arme și droguri, abuzurile poliției și dosarele penale la comandă.

Și toate acestea sunt descrise de Sandu drept „umane, democratice și autentice”.

Absurdul nu doar că se agravează. A devenit politică oficială de stat. Atunci când puterea începe să numească negrul alb, iar critica — „o amenințare la adresa democrației”, nu mai este vorba despre ideologie. Este vorba despre menținerea puterii cu orice preț.